Duminică, 9 august, se împlinesc 425 de ani de la moartea lui Mihai Viteazul, primul unificator al românilor, cel care a fost declarat prin lege martir și erou al națiunii române.
La sfârșitul secolului al 16-lea, Mihai Viteazul a devenit domn al Țării Românești, începându-și domnia în anul 1593. În contextul confruntărilor dintre Imperiul Otoman și Imperiul Habsburgic, voievodul a desfășurat o amplă campanie militară și diplomatică pentru consolidarea puterii sale și apărarea creștinătății, notează Basilica.ro.
În anul 1600, Mihai Viteazul a reușit, pentru scurt timp, să unească sub aceeași conducere Țara Românească, Transilvania și Moldova, devenind primul domnitor care a realizat unirea politică a celor trei țări române. Pentru meritele sale în lupta antiotomană, Papa Clement al VIII-lea l-a numit „cavaler al lui Hristos și apărător al creștinătății”.
Ultima victorie și moartea
La 3 august 1601, Mihai Viteazul a luptat alături de trupele generalului Giorgio Basta în bătălia de la Guruslău, unde armata lor a învins forțele conduse de Sigismund Báthory. Victoria avea să fie însă ultima din viața voievodului.
Șase zile mai târziu, la 9 august 1601, Mihai Viteazul a fost ucis în tabăra sa de lângă Turda. Potrivit istoricului Dionisie Fotino, între domnitor și generalul Basta izbucnise o rivalitate puternică, iar acesta, acuzându-l pe Mihai de legături cu otomanii, a ordonat arestarea și uciderea lui. Înconjurat de mercenari, voievodul a încercat să se apere, dar a fost doborât cu o suliță și apoi decapitat.
Despre sfârșitul său tragic, o cronică de la sfârșitul secolului al 17-lea consemna:
„Și căzu trupul lui frumos ca un copaci, pentru că nu știuse, nici să împrilejise sabia lui cea iute în mâna lui cea vitează. Și-i rămase trupul gol în pulbere aruncat, că așa au lucrat pizma încă din începutul lumii. (…) Căci era de ajutor creștinilor și sta tare ca un viteaz bun pentru ei, cât făcuse pe turci de tremura de frica lui”.
După moarte, trupul voievodului a fost îngropat în apropierea locului asasinării, în zona cunoscută astăzi drept Aleea Obeliscului din Turda. În anul 1977, aici a fost ridicat un obelisc înalt de 1.601 centimetri, simbolizând anul morții sale, monument împodobit cu basoreliefuri, stemele celor trei provincii românești și o cruce.
Capul lui Mihai Viteazul a fost dus la Mănăstirea Dealu, lângă Târgoviște, unde se păstrează și astăzi. De-a lungul timpului, relicva a fost mutată în mai multe rânduri pentru a fi protejată, inclusiv în timpul Primului Război Mondial, fiind readusă la mănăstire în anul 1920.
Pe lespedea așezată deasupra mormântului capului voievodului, marele ban Radu Buzescu a lăsat înscrisul:
„Aici zace cinstitul și răposatul capu al creștinului Mihail, Marele Voievod, ce a fost domn al Țării Românești și Ardealului și Moldovei”.
Erou al națiunii române
Astăzi, locul este marcat și de placa de marmură pe care este dăltuit epitaful alcătuit de istoricul Nicolae Iorga:
„Aici se odihneşte ceea ce crima şi impietatea au lăsat din trupul cel sfânt al lui Mihai Voievod cel Viteaz, iar sufletul lui trăieşte în sufletele unui neam întreg, până ce scripturile se vor îndeplini, când va afla în ceruri odihna drepţilor împreună cu sufletele fericite ale părinţilor săi”.
În anul 2020, Parlamentul României l-a declarat, prin lege, „martir și erou al națiunii române”, iar data de 27 mai a fost instituită ca Ziua Națională Mihai Viteazul, marcând momentul unirii politice a celor trei țări române sub conducerea voievodului.
