Biserica Ortodoxă îi prăznuiește vineri, 2 octombrie, pe Sf. Sfinţit Mc. Ciprian și Sf. Mc. Iustina fecioara.
În cursul anului bisericesc, aproape în fiecare lună avem un sfânt cu numele Ciprian. Cel mai cunoscut de către creştinii noştri este Sfântul Ciprian pe care-l sărbătorim astăzi alături de Sfânta Iustina. Este mai cunoscut decât ceilalţi sfinţi cu numele Ciprian, pentru că sfintele sale moaşte se află la Biserica Zlătari de pe Calea Victoriei din centrul capitalei noastre. Foarte mulţi ortodocşi români calcă în fiecare săptămână pragul acestei biserici pentru a cere ajutorul Sfântului Ciprian şi, mai ales astăzi, când este sărbătoarea lui, notează Ziarul Lumina.
În acelaşi timp, este socotit de popor grabnic ajutător pentru cei ce sunt afectaţi de lucrarea celui rău prin vrăjitorie, fiind considerat izbăvitor de vrăji, blesteme și de toată lucrarea diavolească. Din Acatistul său ştim că el vădeşte înșelăciunea şi ispita diavolească, ne izbăvește de rătăcirile eretice, ne arată calea spre adevăr, iar rugăciunile sale de tot răul ne scapă. Sfântul Ciprian este o pildă vie celor rătăciți şi cel care vădeşte farmecele și descântecele ca vrăjitorii spurcate, făcute prin puterea celui rău.
Sinaxarul ne spune că Sfântul Ciprian „a fost câştigat la credinţa cea întru Hristos de Iustina fecioara şi creştina, care pe toate demonicele lui lucrări ca pe o pânză de păianjen le-a sfărâmat”. El practica magia şi cu ajutorul ei devenise celebru. La el a venit un tânăr, Aglaid, care i-a cerut să-l ajute prin practicile sale vrăjitoreşti să o seducă pe Iustina. „Acesta de trei ori trimiţând demoni” către Iustina „n-a izbutit nimic.”
Realizând neputinţa lucrării sale vrăjitoreşti în faţa rugăciunii şi credinţei Iustinei, Ciprian părăseşte păgânismul şi alege să devină creştin, primind botezul. Datorită râvnei sale în urmarea lui Hristos şi, mai ales, în vestirea Evangheliei printre păgâni, este ales episcop al creştinilor din Antiohia. Este martirizat alături de fecioara Iustina în timpul persecuţiei împăratului Diocleţian pentru credinţa lor în Hristos.
Sfântul Ciprian este pentru noi, creştinii, omul care L-a urmat pe Hristos până la capăt, mărturisindu-și credinţa prin mucenicie, devenind un martir al Bisericii, fiind un model pentru noi şi un grabnic ajutător în lupta cu ispitele venite de la cel rău.
Noi, creştinii, astăzi îl cinstim prin cuvintele inspirate ale imnografului: „O, preasfințite Cipriane, ierarhul cel cinstit al lui Dumnezeu, nevoitorule preatare, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru cei ce pururea te cinstesc și cu cântări măresc sfântă pomenirea ta; izbăvindu-ne de toate cursele și ispitirile diavolești”.
Sinaxar
Sfântul Sfinţit Mucenic Ciprian s-a născut într-o familie păgână bogată, care l-a dat de mic să se iniţieze în cultul zeităţii păgâne Apolo. La vârsta de 10 ani a fost trimis de părinţi la Muntele Olimp din Grecia pentru a fi iniţiat în misterele panteonului grecesc al zeităţilor păgâne de aici. La vârsta de 20 de ani „a mers în Egipt, în cetatea Memfis, la capii răutăţilor şi multe farmece şi vrăjitorii învăţa. La 30 de ani a mers la caldei şi acolo a învăţat să citească în stele.
Între creştinii din acest oraş trăia şi „o fecioară cu numele de Iustina”. În Vieţile Sfinţilor ni se spune că un tânăr scolastic, pe nume Aglaid, a văzut-o „pe Iustina fecioara mergând la biserică şi s-a minunat de frumuseţea ei”. Dorind să o seducă, pentru că nu a reuşit prin propriile forţe, a apelat la Ciprian, ca prin vrăji să o determine să cedeze avansurilor lui. Diavolul trimis de Ciprian a plecat ruşinat atunci când sfânta s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci. După această minune, vrăjitorul Ciprian a trimis alt diavol. Şi acesta s-a întors la fel ca primul, fără rezultatul dorit. După acest nou insucces, Ciprian a chemat „una dintre căpeteniile diavoleşti”, care „s-a prefăcut pe sine în chip de femeie şi aşa a intrat la Iustina; şi, şezând, a început a grăi cu dânsa cuvintele cele dumnezeieşti, ca şi cum ar fi vrut să urmeze vieţii şi curăţiei ei; o întreba ce fel de plată o să aibă pentru această viaţă sfântă şi pentru fecioria ei…
Iustina a cunoscut pe maestrul diavol amăgitor (…), a alergat degrabă la limanul Crucii lui Hristos. Şi a pus semnul cel cinstit pe fruntea ei şi inima şi-a ridicat-o spre Dumnezeu, Mirele său, şi îndată a pierit diavolul”.
Văzând „că semnul Crucii şi numele lui Hristos nimic nu poate să le biruiască”, Ciprian s-a ridicat din rătăcirea idolească şi a mărturisit credinţa adevărată în Hristos. Pentru acest lucru, diavolul a vrut să-l ucidă, însă Ciprian, urmând exemplul Iustinei, s-a însemnat cu semnul Crucii „şi îndată diavolul ca o săgeată întinsă a pierit de la dânsul”.
Cea dintâi hotărâre a lui după convertire a fost arderea „cărţilor vrăjitoreşti” şi apoi a mers la Episcopul Antim pentru a primi botezul şi astfel să devină creştin. Acesta, văzând pocăinţa lui sinceră, l-a botezat în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. „Iar pe Ciprian, episcopul l-a făcut citeţ în a opta zi, în a douăzecea zi l-a făcut ipodiacon şi în a treizecea zi l-a făcut diacon, iar după un an l-a hirotonit preot. Ciprian, schimbându-şi obiceiul, din zi în zi mai strâmtă îşi făcea calea vieţii, totdeauna plângând pentru faptele sale cele rele de mai înainte şi a mers din putere în putere şi din bunătate în bunătate. Apoi, curând a fost numit episcop şi în acea dregătorie a arătat o viaţă asemănătoare cu cea a multor sfinţi mari şi bine a păstorit turma lui Hristos”.
În timpul persecuţiei împăratului Diocleţian, în anul 303, au suferit martiriul Sfinţii Ciprian şi Iustina. Guvernatorul Evtolmie, în urma delaţiunii idolatrilor, i-a chemat la judecată. Mărturisind cu mare curaj credinţa lor creştină, au fost supuşi la mai multe suplicii pentru a apostazia. Din toate aceste chinuri au scăpat în chip minunat, ceea ce l-a determinat pe guvernator să-i trimită la Nicomedia, unde rezida atunci împăratul. Acesta i-a judecat şi, constatând că ei nu se leapădă de credinţa lor, i-a osândit la moarte prin tăiere cu sabia.
