Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași (14 octombrie)

Foto: Doxologia

Biserica Ortodoxă prăznuiește în data de 14 octombrie sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași.

Sfânta Cuvioasa Parascheva s-a născut în satul Epivata din Tracia, nu departe de Constantinopol, și a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea, potrivit Basilica.

După trecerea sa la cele veşnice, în anul 1235, moaștele Sfintei au fost luate de împăratul Ioan Asan al II-lea (1218-1241) și au fost așezate cu cinste la Târnovo.

Mai târziu, în anul 1393, au fost strămutate la Belgrad, și, apoi, în 1521, au fost aduse la Constantinopol, la biserica Patriarhiei.

Ulterior au fost aduse de Voievodul Vasile Lupu (1634-1653) din Constantinopol la Iași, în Moldova, la minunata lui ctitorie, Mănăstirea Sfinților Trei Ierarhi, în anul 1641.

Sfintele moaște au fost dăruite Moldovei de patriarhul Constantinopolului Partenie I (1639-1644), ca recunoștință pentru dărnicia domnitorului Vasile Lupu, care plătise toate datoriile Patriarhiei ecumenice.

Prima mențiune în limba română despre Cuvioasa Parascheva de la Iași apare în Cartea românească de învățătură a Mitropolitului Varlaam al Moldovei, apărută la Iași în 1643.

Moaștele Sf. Parascheva se află în Catedrala Mitropolitană din Iași.

Troparul Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi:

„Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Maică Parascheva, duhul tău.”

Pe același subiect:

Pelerinaj la Iași: Peste 30.000 de credincioși pe „Calea Sfinților”, aproape 120.000 de pelerini la Sf. Parascheva în doar câteva zile

 

 

1 comentariu

  • Marian Grăjdan
    Acum 4 săptămâni Răspunde

    O minunată și profundă meditație adusă în dar Sfintei Cuvioase Maicii noastre Parascheva, ocrotitoarea Moldovei și mângâierea a milioane de pelerini! Prăznuirea de astăzi ne îndeamnă nu doar la evlavie populară, ci și la un profund exercițiu de discernământ duhovnicesc, amintindu-ne că Sfinții nu sunt doar izvor de tămăduire trupească, ci și stâlpi neclintiți ai dogmei și ai Adevărului eclesial. 

    În acest sens, este de o frumusețe teologică copleșitoare paralela istorică și mistică dintre Sfânta Mare Muceniță Eufimia și Sfânta Cuvioasă Parascheva, două fecioare binecuvântate care, la distanță de secole, au pecetluit prin prezența lor minunată dumirirea și lămurirea Dreptei Credințe Ortodoxe în momente de mare cumpănă sinodală: 

    Sfânta Eufimia și Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon (451): În plină dispută privind erezia monofizită, când taberele teologice păreau ireconciliabile, racla Sfintei Eufimia a devenit scaun de judecată dumnezeiască. Tomosul ortodox și cel eretic au fost așezate pe pieptul ei, iar Sfânta a strâns la inimă mărturisirea calcedoniana a celor două naturi (dumnezeiască și omenească) ale Mântuitorului Hristos, respingând rătăcirea monofizită și lămurind dogmatic Biserica pentru eternitate.

    Sfânta Parascheva și Sinodul de la Iași (1642): La peste un mileniu distanță, în capitala Moldovei, Ortodoxia se confrunta cu o altă amenințare doctrinară majoră: infiltrarea curentelor protestante, în special a calvinismului, care încercau să altereze ecleziologia și teologia tainelor prin traduceri și mărturisiri de credință ambigue (precum cea a lui Chiril Lucaris). Îndreptarea și aprobarea Mărturisirii de Credință a Sfântului Mitropolit Petru Movilă în cadrul Sinodului de la Iași a coincis în mod providențial cu aducerea moaștelor Sfintei Parascheva de către evlaviosul domnitor Vasile Lupu.

    Prezența moaștelor Sfintei Parascheva la Iași a reprezentat argumentul viu, de netăgăduit, al lucrării Duhului Sfânt în Biserica Răsăritului. În timp ce calvinismul respingea cinstirea sfinților și a moaștelor, degradând sfințenia materială, trupul nestricăcios al Cuvioasei a stat ca o barieră mistică și o mărturie palpabilă împotriva abstractizării și a sterilității protestante. Sfânta Parascheva a ajutat la fixarea hotarului teologic, lămurind poporul că Ortodoxia este credința întrupării plenare, a sfințirii materiei și a continuității patristice. 

    Ambele Sfinte ne arată că Ortodoxia este o religie urbană, a cetății și a dezbaterii luminate, unde discernământul duhurilor (diacris) se face prin sfințenie, nu prin proceduri biromatice. Într-o vreme în care mulți încearcă să reducă trăirea duhovnicească la un simplu decorativism sau la bule izolate, Sfânta Parascheva ne cheamă la o credință conștientă, asumată și integrată în viața polisului.

    Sfântă Cuvioasă Maică Parascheva, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Lasă-ți comentariul