Mihai Demetriade, consilier în cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) și profesor la Academia Serviciului Român de Informații (SRI), neagă din nou „Experimentul Pitești”, care a avut loc în anii ’50 în România, despre care spune că este de fapt o fantasmagorie care a pornit de la memorialistica de exil.
Invitat la podcastul lui Vlad Mercori, Mihai Demetriade susține că o carte dedicată închisorii Pitești, scrisă în exil de Virgil Ierunca, a fost tradusă manipulator de Editura Humanitas în anii ’90. Potrivit lui Demetriade, cartea lui Ierunca s-ar fi numit „Pitești”, nu „Fenomenul Pitești”, așa cum a apărut în România.
„Termenul de experiment pleacă de la literatura din exil legată de Pitești care asociază într-un mod fantasmagoric cu o practică a pedagogiei sovietice, pornind de la Makarenko. Ca să găsească o sursă prestigioasă și cumva suficient de gravă a ceea ce li s-a întâmplat și să mute culpa de la propria lor comunitate legionară către un factor extern, în cazul de față ocupația rusă, comunistă din România, legionarii au spus că au fost victimele unui experiment regizat la Moscova și pus în operă pe baza textelor lui Makarenko. Nu a existat așa ceva. Nu doar că ofițerii din penitenciar nu citiseră, dar nici nu ai cum să pui în practică așa ceva”, a declarat Mihai Demetriade.
În continuare, Mihai Demetriade contestă violența angajaților din penitenciarul Pitești, spunând că aceștia doar au profitat de violența deținuților pentru a obține informații.
„Ofițerii de la închisoarea Pitești au observat violența deținuților studenți și au spus: Este păcat să nu o folosim! I-au lăsat liberi să se bată și să producă victime, încercând și obținând informații. Identitatea violenței de la Pitești este legionară. Nu aparține actorilor din penitenciar. Esența violenței este legionară”, a mai spus Mihai Demetriade.
Nu este prima dată când Mihai Demetriade neagă experimentul Pitești. În urmă cu șapte ani, cercetătorii CNSAS Mădălin Hodor și Mihai Demetriade spuneau că victimele Fenomenului Pitești „nu au fost chiar victime”, ci „niște căcați cu ochi care se torturau între ei pentru un blid în plus”.
***
În noaptea de Sfântul Nicolae a anului 1949, în România începea cumplitul experiment cunoscut ulterior cu numele de „Fenomenul Pitești”, în cadrul căruia studenții deținuți politici din închisoare Pitești au fost supuși unui amplu proces de reeducare, prin care se urmărea lichidarea morală a omului, renunțarea la vechea identitate și înlocuirea cu una nouă, de tip bolșevic.
Miza principală a diabolicului experiment era lepădarea de credința în Dumnezeu, considerată ca fiind principala piedică în construirea Omului Nou ateu, gândit după model bolșevic.
