Când Crezul devine subiect de bășcălie. Părintele Adrian Agachi: Incalificabil!

Comentariile din spațiul public referitoare la Crez (Simbolul de credință) au depășit orice graniță a decenței, devenind în ultima vreme subiect de miștouri promovate și provocate tocmai de cei care se erijează în apărători ai Bisericii.

Contextul este dat de subiectul reîncălzit recent de Adrian Papahagi privind schimbarea Crezului. Cum cuvântul propus spre înlocuire este „sobornicească”, Ionuț Mavrichi a considerat de cuviință să lanseze pe Facebook următoarea provocare:

„Dacă tot ne strofocăm cu termenii de până și muții au început să vorbească, nu mai degrabă găsim o variantă geto-dacă, ceva așa, mai pre limba bătrână?!?  Zic.  Brânzic, mai precis”.

Și a continuat:

„În limba bătrână sobornicesc înseamnă vibrant. Că vine de la sbârnâială”, a scris pe Facebook Ionuț Mavrichi.

Isonul a fost ținut imediat de Vasile Bănescu, fost purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, în prezent membru în Consiliul Național al Audiovizualului (CNA).

Vasile Bănescu a răspuns sec: „De exemplu, staboricesc”. Trimiterea la staborul comunității romilor este evidentă.

Reacția părintelui Adrian Agachi, purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, nu a întârziat să apară:

„Termenul „sobornicească” din Crez a ajuns să fie luat în derâdere ieftină tocmai de cei care se proclamă mari „apărători” ai Bisericii. Așa arată de fapt bășcălia luată drept teologie, dar care sfârșește într-o vulgară ideologie. Incalificabil”.

În replică, Vasile Bănescu și Ionuț Mavrichi l-au atacat pe părintele Adrian Agachi, acuzându-l -culmea!­ – că nu gustă „ironia fină” și „umorul” pe tema Crezului.

„Patologia ortodoxismului birocrat cunoaște o agravare abruptă. Citatul pios, culme a „teologiei” administrative, denunță public orice urmă de umor, orice fină ironie. Ignorând că un „creștin” crispat, mohorât, grabnic calomniator, e un „creștin” închipuit, un farsor.

Gardienii fictivei „cetăți asediate”, incapabili de dialog cu exteriorul, căruia i se adresează ridicol sapiențial, se simt încolțiți și atacați mai ales când nu sunt. Dezavantajul simptomatic al „simțirii enorme” și al „vederii monstruoase”. Vechea apucătură a monologului cu morgă merge mai departe. Dar, inevitabil, nu foarte departe. Realitatea e mai puțin îngăduitoare cu cei ce se luptă cu ea”, a scris ulterior pe Facebook Vasile Bănescu.

Alegem să nu redăm și reacția lui Ionuț Mavrichi, atacul la părintele Adrian Agachi fiind mult sub limita decenței.

Totuși, nu putem să nu remarcăm că având așa „apărători”, Biserica nu mai are nevoie de dușmani…

Lasă primul comentariu