Marian Grăjdan, într-un dialog de colecție cu Florentin Țuca, despre două verticale esențiale în educația tinerilor: Dumnezeu și patria

Multiplele crize cu care se confruntă societatea în prezent își au rădăcina în bolile sufletești ale oamenilor, iar singura salvare este credința, care joacă un rol fundamental mai ales în educația tinerei generații, spune Marian Grăjdan în cel mai recent episod al podcastului „Pe drept cuvânt”, realizat de av. Florentin Țuca.

În cadrul discuției au fost abordate teme precum starea economiei naționale și globale, distrugerea sistemului de educație, ideologizarea excesivă și abandonarea valorilor noastre fundamentale.

Marian Grăjdan a explicat că multiplele crize cu care se confruntă omenirea în prezent au drept cauză bolile sufletești.

„Omul bolnav sufletește se tratează la preot, prin Taina Sfintei Spovedanii. Cei care sunt bolnavi, dar nu se tratează, vin și vor ca noi să le dăm dreptate în boala lor și să le spunem că nu sunt bolnavi”, a spus Marian Grăjdan.

Distrugerea sistemului de educație din România este premeditată

Pornind de la cartea istoricului și scriitorului Mircea Platon, „Deșcolarizarea României”, Florentin Țuca a explicat că reformele din ultimii ani au făcut din „sistemul de învățământ ceva care funcționează complet alandala”.

„Este o sinucidere națională dacă ne uităm la faptul că sistemul care trebuie să pregătească viitorul țării este în mod premeditat gândit ca să-l smintească”, a subliniat Florentin Țuca.

Două verticale fundamentale pentru educația tinerilor: Dumnezeu și patria

Marian Grăjdan a precizat că principiile de bază în educația copiilor trebuie să fie Biserica, școala, neamul și patria.

„A iubi patria înseamnă a o prețui absolut. Nu putem spune, chiar dacă România se află în fața unor dificultăți economice, că alte state prospere ar fi mai patria noastră.

Aceasta este o blasfemie patriotică. Maxima „Ubi bene, ibi patria”, conform căreia unde este bine, acolo este patria, nu se aplică aici. Este contrară esenței iubirii de patrie.

A iubi patria nu depinde de condiții externe, ci de recunoașterea și respectarea rădăcinilor noastre istorice, culturale și spirituale. Patria nu se judecă prin prisma confortului sau a comparării cu alte țări. Ea se respectă și se slujește indiferent de circumstanțe.

Această iubire implică responsabilitate, cultivarea valorilor fundamentale și angajament față de comunitate. Este o iubire care se manifestă prin participarea activă, prin apărarea integrității culturale și spirituale, nu prin căutarea beneficiului personal. Efigia României este una de neînlocuit.

Sfântul Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul ne arată că patriotismul nu este un sentiment pasiv, ci o forță vitală care dă formă destinului nostru ca națiune.”

***

Marian Grăjdan: „Patria nu este o convenție administrativă, nu este un contract social revocabil, nu este un teritoriu delimitat pe hartă prin tratate și negocieri. Patria este mama. Nu metaforic, nu poetic, ci ontologic. Este mama care te-a purtat în istorie înainte să exiști. Mama care te-a născut într-o limbă pe care nu tu ai ales-o, dar prin care gândești, iubești și te rogi.

Mama care ți-a așezat sub tălpi un pământ fertilizat cu sudoarea și sângele celor de dinaintea ta.

Poți pleca oriunde în lume, poți construi, investi, performa, excela. Poți admira disciplina altora, prosperitatea altora, civilizația altora, dar nu poți avea două mame. Orice altă țară, oricât de sofisticată ar fi, este în cel mai bun caz gazdă. Te poate primi, te poate recompensa, te poate integra, dar nu te-a născut. Nu-ți poartă în pământ bunicii, nu-ți păstrează copilăria în miros de pâine caldă și colind.

Nu-ți rostește numele cu aceeași vibrație afectivă. Mama nu se compară în statistici, nu se schimbă pentru confort și nu se negociază pentru oportunitate”.