Miercuri, 29 iulie, se împlinesc 114 ani de la nașterea părintelui Nicolae Steinhardt, convertit la Ortodoxie în închisoarea Jilava, unde a fost botezat de ieromonahul Mina Dobzeu, coleg de temniță și de suferință.
Nicolae Steinhardt a fost condamnat în „Lotul Pillat-Noica” la 13 ani de muncă silnică sub acuzația de „crimă de uneltire contra ordinii sociale”.
După mai multe experiențe mistice trăite alături de mărturisitorii creștini încarcerați la Jilava, Nicolae Steinhardt s-a convertit la Ortodoxie, fiind botezat în 15 martie 1960 de ieromonahul Mina Dobzeu, notează Basilica.
În august 1964, a fost eliberat după 5 ani de pușcărie și a intrat mai târziu în monahism la Mănăstirea Rohia (16 august 1980).
A lăsat posterității o serie de cărți despre spiritualitatea creștină, însă volumul „Jurnalul Fericirii” este emblematic pentru personalitatea lui Nicolae Steinhardt. Cartea a fost tradusă în italiană, spaniolă, engleză, portugheză, greacă, maghiară, ebraică, franceză și germană.
***
„Jilava, 1961. Perioadă de înăsprire a regimului. Câţi oameni admirabili în jurul meu! Şi sfinţi, o mulţime de sfinţi! Şi parcă aşa s-ar cuveni să fie, acceptă cu simplicitate.Suferinţa, ori de câte ori e îndurată sau cugetată cu vrednicie, dovedeşte că răstignirea nu va fi fost inutilă, că jertfa lui Hristos e roditoare.” Părintele Nicolae Steinhardt (29 iulie 1912- 30 martie 1989)-„Jurnalul fericirii”
7 cuvinte duhovniceşti ale monahului Nicolae de la Rohia
- Am intrat în închisoare orb şi ies cu ochii deschişi.
- Dacă din închisoare pleci și de pe urma suferinței te alegi cu dorințe de răzbunare și cu sentimente de acreală, închisoarea și suferințele au fost de haram. Iar dacă rezultatul e un complex de liniște și înțelegere și de scârbă față de orice silnicie și șmecherie, înseamnă că suferințele și închisoarea au fost spre folos și țin de căile nepătrunse pe care-i place Domnului a umbla.
- Suferința, ori de câte ori e îndurată sau cugetată cu vrednicie, dovedește că răstignirea nu va fi fost inutilă, că jertfa lui Hristos e roditoare.
- Numai creștin fiind mă vizitează – în pofida oricărei rațiuni – fericirea. Numai datorită creștinismului nu umblu crispat, jignit, pe străzile diurne, nocturne ale oraşului – și nu ajung să fiu și eu unul dintre acele cadavre pe care le poartă vii apa curgătoare a vieții. Și nu mă număr printre cei care n-au înțeles încă că mai fericit este a da decât a lua.
- Străduindu-ne a ierta şi învăţându-ne a practica şi iertarea ne apropiem de înţelegerea iertării divine.
- Dumnezeu, printre altele, ne poruncește să fim inteligenți. Pentru cine este înzestrat cu darul înțelegerii, prostia – măcar de la un anume punct încolo – e păcat: păcat de slăbiciune și de lene, de nefolosire a talentului.
- Oricând e timpul de a face binele. Oricând e timpul de a-l îndatora pe Hristos. Şi după cum împărăţia lui Dumnezeu va veni pe negîndite, pe furate, tot astfel şi faptele care o prevestesc nu ţin seama de termene şi contracte.
