Jurnalista Mihaela Popescu comentează un reportaj realizat recent de Observator News, potrivit căruia angajatorii din România aleg lucrători din țări non-UE deoarece sunt o forță de muncă mai ieftină decât cea oferită de angajații români.
Într-o analiză distribuită pe Facebook, Mihaela Popescu remarcă că materialul de presă (care este disponibil la sfârșitul acestui articol) prezintă avantajele vizate de angajatorii care recurg la importul de forță de muncă, fără să amintească însă de impactul demografic, social, cultural pentru țara noastră.
Redăm integral mesajul transmis de jurnalista Mihaela Popescu:
„Nepalezii, mai ieftini decât românii”. Aflăm din acest material că patronii fac economii de până la 40% cu angajații din import, încă un material din seria celor făcute din perspectiva angajatorului sau a muncitorilor din import.
Ce NU aflăm însă:
- Ce se întâmplă cu ROMÂNII care își depun CV-urile în nenumărate locuri și nu sunt angajați pentru că „nepalezii sunt mai ieftini”. Nu cumva se cheamă discriminare?
- Faptul că muncitorii din țările din lumea a treia acceptă să muncească pe mai puțin înseamnă dumping salarial. Astfel se distrug standardele de muncă obținute cu greu în România. În loc de salarii decente, românilor li se arată alternativa: „dacă nu vrei să muncești pe cât îți dau, aduc muncitori din import”.
- Muncitorilor din import li se oferă cazare, masă, transport. Românilor nimic din toate acestea.
- De ce livratorii români nu mai primesc comenzi sau nici măcar nu li se mai activează conturile pe aceste platforme, în timp ce livratorii din import nu fac față comenzilor – sunt zeci de materiale și comentarii ale livratorilor români care se plâng de această situație. Nu este cumva discriminare?
- Rata șomajului în rândul tinerilor este cea mai ridicată din ultimii 4 ani, fiind în luna septembrie de 30,8%. Mulți își doresc să lucreze, doar că locurile sunt deja ocupate. Știu cazurile unor tineri studenți care au dorit să lucreze pe litoral, dar, in mod discriminatoriu, ar fi primit mai putin decât muncitorii din import. Evident, au refuzat.
- Chiar în material ni se spune că muncitorii din import lucrează și 12 ore pe zi. Cam câte zile pe săptămână? Oare 6 zile? Din nou: se distrug standardele de muncă obținute cu greu în România, românii fiind constrânși să accepte condiții identice.
- Ce pierde România prin importul de muncitori: „forța de muncă din afara UE a fost „responsabilă” de trimiterea în afara țării a aproximativ 0,9 miliarde de euro, adică în jur de 4,5 miliarde de lei . Sau 12,3 milioane lei / zi (Lucian Sârbu). Ne permitem să ne lipsim de acești bani?
- Care este impactul demografic, social, cultural al importului masiv de muncitori din lumea a treia în țara noastră?
PS: Românii nu sunt o marfă de pe tarabă. Titlul materialului este profund jignitor pentru mine, ca român. Suntem un popor cu o istorie comună, o credință, o limbă, cu strămoși care au luptat și au murit pentru țara aceasta!”
