În anul 1948, după instaurarea regimului comunist în România, cenzura avea ca principal obiectiv limitarea drastică și anihilarea oricărui tip de informație care contravenea intereselor regimului, explică istoricul Eugen Denize în volumul „Propaganda comunistă în România” (1948-1953).
Potrivit acestuia, în anul 1948 s-a tipărit un catalog de 524 de pagini, la care s-a mai adăugat un supliment de 75 de pagini, cuprinzând peste 10.000 de titluri de lucrări interzise.
„În acest fel, au fost scose din cultura românească unele din cele mai grele nume ale ei, cum ar fi: Heliade Rădulescu, Titu Maiorescu, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Octavian Goga, Mihail Dragomirescu, Paul Zarifopol, Dimitrie Anghel, Eugen Lovinescu, Sextil Pușcariu, Dumitru Caracostea, Nicolae Cartojan, Ion Minulescu, Vasile Voiculescu, N. Davidescu, Ion Pillat, George Bacovia, Constantin Stere, Ionel Teodoreanu, Cezar Petrescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu, Felix Aderca, Liviu Rebreanu, Adrian Maniu, Al.Philippide, Emanoil Bucuța, Aron Cotruș, Perpessicius, Vladimir Streinu, Ilarie Voronca, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Urmuz, Ion Vinea, George Călinescu, Tudor Vianu, Gib Mihăilescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Vasile Conta, Constantin Rădulescu-Motru, Ion Petrovici, P.P. Negulescu, Nicolae Bagdasar, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu, George Enescu, Constantin Brâncuși și mulți alții.
Dintre autorii străini au fost interziși: Platon, Pindar, Plotin, Leibnitz, Spinoza, Kant, Dante, Petrarca,Tasso, Pascal, Milton, La Rochefoucauld, Novalis, Chateaubriand, Schopenhauer, Kierkegard, Nietzsche, Bergson, Husserl, Spengler, Hiedegger, Sartre, Edgar Poe, Saint-Beuve, Baudelaire, Mallarme, Paul Claudel, Apollinaire, Rilke, Paul Valery, Benedetto Croce, Pirandello, Andre Gide.
Lucrările interzise au fost grupate în anumite biblioteci, în așa-numitele „fonduri speciale”, păzite cu strășnicie și la care cititorii puteau ajunge numai cu aprobări speciale. A citi cărți de autori interziși putea să aibă consecințe foarte neplăcute, ajungându-se până la eliminarea studenților din facultăți sau până la licențierea salariaților.”
Eugen Denize- „Propaganda comunistă în România (1948-1953)”, Editura Cetatea de Scaun, 2011.
