Uniunea Europeană (UE) construiește pas cu pas o infrastructură de supraveghere totală a cetățenilor, mascând controlul digital în spatele unor argumente nobile precum siguranța copiilor sau modernizarea financiară.
O analiză a platformei Atlantico, citată de Marius Tucă, prezintă ce se află de fapt în spatele unor inițiative precum euro digital, verificarea vârstei, Chat Control, prezentate de Bruxelles drept soluții la unele probleme reale.
Totuși, privite în ansamblu, aceste straturi legislative succesive nu fac decât să contureze o realitate îngrijorătoare: o infrastructură centralizată de control, capabilă să redefiniască radical noțiunile de viață privată și libertate în Europa digitală de mâine.
Fiecare element nou al sistemului este însoțit de o justificare greu de respins de la bun început. Euro digital este prezentat ca o garanție a suveranității monetare. Verificarea vârstei este justificată prin protecția copilului. „Chat Control” se înscrie în lupta împotriva abuzurilor sexuale asupra minorilor.
Problema nu rezidă atât în fiecare măsură luată izolat, cât în logica cumulativă din spatele lor.
O analiză recentă a euro digital a pus problema în termeni strategici. Europa trebuie să își reducă dependențele externe. Niciun bloc de anvergură nu își poate lăsa sistemele de plată, energia, materiile prime sau rețelele tehnologice în mâini străine. Cu toate acestea, aceeași dinamică își schimbă natura atunci când trece din domeniul monetar în cel al identității și al vieții private.
Aici apare riscul a ceea ce experții numesc „devierea obiectivelor” (*mission creep*): un instrument creat pentru un scop legitim ajunge să fie extins la alte utilizări.
Comisia Europeană a anunțat în aprilie că noua sa aplicație de verificare a vârstei este gata pentru a fi implementată. Aceasta le va permite utilizatorilor să își dovedească vârsta atunci când accesează platforme digitale, va putea fi configurată cu ajutorul unui pașaport sau al unui act de identitate, iar unele state membre plănuiesc deja să o integreze în portofelele lor naționale de identitate digitală.
Din nou, argumentul oficial este întemeiat: protejarea minorilor împotriva conținutului dăunător, a designului de tip adictiv, a hărțuirii și a prădătorilor sexuali. Nimeni nu contestă necesitatea de a acționa. Întrebarea este ce fel de infrastructură se creează pentru a atinge acest obiectiv.
„Chat Control” mută această dezbatere în sfera cea mai intimă: cea a comunicațiilor private.
Pe 2 iulie, Consiliul UE și-a adoptat poziția ce vizează restabilirea unei măsuri provizorii care le permite furnizorilor de servicii să detecteze și să șteargă voluntar conținutul pedopornografic, în așteptarea negocierii unui cadru legislativ permanent. Consiliul recunoaște el însuși că este vorba despre o derogare de la regulile de protecție a datelor în domeniul comunicațiilor electronice. Ceea ce, timp de ani de zile, a justificat impunerea de amenzi, este acum dat la o parte în numele centralizării și al controlului.
Aceste evoluții succesive, desfășurate în numele protecției copilului, ar putea duce la crearea unei infrastructuri de supraveghere digitală care amenință viața privată și libertatea de comunicare.
Euro digital ridică problema controlului banilor. Verificarea vârstei o pune pe cea a controlului accesului. „Chat Control” ridică întrebări cu privire la cine poate examina conversațiile private. Luate separat, fiecare dezbatere pare să țină de domeniul tehnic. Însă privite în ansamblu, ele conturează o cu totul altă realitate.
