Istoricul prof. acad. Ioan Aurel Pop, fost președinte al Academiei Române, a fost invitatul celui mai recent episod al podcastului „Pe drept cuvânt”, realizat de av. Florentin Țuca.
Dialogul a urmărit trei teme principale: starea educației naționale, războiul cu istoria și rolul miturilor în definirea identității naționale.
Încă de la începutul discuției, Ioan Aurel Pop a subliniat importanța profesiei de dascăl, precizând că „o societate onestă care își respectă valorile trebuie să respecte și meseria de profesor”.
De la meritocrație la corectitudine politică
Academicianul Ioan Aurel Pop a menționat rolul fundamental al meritocrației, în contextul corectitudinii politice care devine tot mai dominantă.
„Ceea ce eu promovez, ca să ne meargă bine, este promovarea meritului. Mie îmi place să cultiv în continuare reușita în societate și la concursuri pe bază de merit”, a punctat fostul președinte al Academiei Române.
Potrivit acestuia, în prezent nu mai este încurajată competiția, deși exemplul societăților de succes arată că ele se bazează, cel puțin economic, pe merit.
„Noi nu mai putem, de exemplu, când facem o listă a studenților care au reușit la un examen, nu le mai putem da numele, trebuie să dăm niște numere. Deci studenții mei au devenit numere, și atunci eu nu mai știu dacă vecinul meu este cel care a luat șase și eu am luat nouă, și nici el nu știe de ce am luat eu nouă ca să mă întrebe. Eu când vedeam în studenție chestii de genul acesta, îl întrebam pe cel de lângă mine și ne ambiționam reciproc”, a explicat Ioan Aurel Pop.
Școala românească, în derivă
„Copiii ajung la liceu, devin adolescenți și nu mai pot aprecia un text literar pentru că la „Limbă și comunicare” li se dau cronici sportive, texte medicale, anunțuri publicitare, texte din ziare și reviste non-literare, texte de comunicare din viața cotidiană, bilete, scrisori de recomandare. Dar nu mai deprind gustul pentru literatură, nu li se mai cultivă plăcerea citirii și înțelegerii unui text literar. Eu, în școala aceea veche, dar cu profesori foarte buni, am învățat să mă exprim românește încă din gimnaziu, după volumul lui Ionel Teodoreanu, „La Medeleni””, a spus Ioan Aurel Pop.
Războiul cu istoria
În continuare, dialogul a atins problematica libertății de exprimare și amenințarea cenzurii. Ioan Aurel Pop a subliniat că „atâta vreme cât avem o voce și trăim într-o societate liberă sau ne imaginăm că trăim într-o societate liberă, nu avem voie să tăcem”.
„Dacă eu arunc la lada de gunoi a istoriei un autor în întregimea lui pe motiv că are articole nu știu de care în tinerețe, atunci privezi istoria culturii de capodopere și n-am voie. Dacă forțăm nota ajungem să promovăm numai ceea ce ne convine, dar asta se cheamă cenzură. Știm că în societățile totalitare se condamnă delictul de opinie. Noi am învățat de la Revoluția Franceză și de la 1848 că într-o societate liberă există libertatea cuvântului, a presei, libertatea conștiinței; sunt drepturi și libertăți democratice pe care o societate democratică nu le poate îndepărta”, a spus Ioan Aurel Pop.
O societate în delir
„În incinta căminului meu, eu pot să am orice fel de filozofie, orice fel de ideologie pentru că mă privește dacă nu fac propagandă, nu răspândesc ceva ce e greșit, considerat de societate. Dacă sunt condamnat pentru asta, regimul a alunecat pe panta dictaturii. E un regim totalitar. Noi, intelectualii acestui popor, trebuie să oprim aceste lucruri și, câtă vreme avem o voce și trăim într-o societate liberă sau ne imaginăm că trăim într-o societate liberă, nu avem voie să tăcem. Nu pot fi lăsați oamenii să facă din zi noapte și din alb negru”, a subliniat Ioan Aurel Pop.
„Cine ne apără pe noi de antiromânism?”
„Sunt atâtea forme de antiromânism în viața cotidiană, pe care le vedem și trecem peste ele. Încercăm să explicăm că nu sunt adevărate, că nu suntem chiar așa, că uite cum e poporul meu, dar nu poți să scapi de ele”, a conchis Ioan Aurel Pop.
Citiți și:
1 comentariu
Marian Grăjdan
Un dialog magistral și o veritabilă oază de luciditate în vremuri de profundă criză valorică! Felicitări deosebite amfitrionului, Florentin Țuca, pentru finețea, rigoarea și inteligența cu care a ghidat acest interviu de colecție, oferind cadrul perfect pentru o dezbatere profundă despre identitate, educație și demnitate
Plecăciuni distinsului invitat, domnul academician Ioan Aurel Pop, o minte cu adevărat iluminată, care ne reamintește cu atâta blândețe și argumente zdrobitoare că o națiune nu poate supraviețui dacă își mutilează trecutul sau își transformă valorile în simple numere. Remarcile dânsului despre importanța de neprețuit a memoriei, despre misiunea sfântă a profesorului de a „oficia” la catedră și despre redescoperirea patriotismului curat reprezintă un ghid moral indispensabil pentru tânăra generație
Câtă vreme în spațiul public mai există astfel de voci luminate și gazde capabile de un asemenea rafinament juridic și cultural, mai avem o șansă la normalitate și demnitate
Vă mulțumim pentru acest dar spiritual de neprețuit!