Biserica Ortodoxă sărbătorește în data de 24 iunie nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului.
Sărbătoarea este numită în popor Sânziene sau Drăgaica. Ioan Botezătorul a fost fiul preotului Zaharia și al Elisabetei, rudenia Sfintei Fecioare Maria, născut ca urmare a făgăduinței Sfântului Arhanghel Gavriil făcută părintelui său pe când slujea în Templul din Ierusalim, notează Ziarul Lumina.
Despre acestea aflăm din primul capitol al Evangheliei după Luca, de unde ştim că tatăl său, fiind neîncrezător în vestea bună adusă de Arhanghelul Gavriil, a rămas mut până în ziua a opta de la naşterea fiului său: „ după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu. Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faţă de ea şi se bucurau împreună cu ea. Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul şi-l numeau Zaharia, după numele tatălui său. Şi răspunzând, mama lui a zis: Nu! Ci se va chema Ioan. Şi au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta. Şi au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit. Şi cerând o tăbliţă, el a scris, zicând: Ioan este numele lui. Şi toţi s-au mirat. Şi îndată i s-a deschis gura şi limba şi vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu” (Luca 1, 57-64).
Din Vieţile Sfinţilor, urmând tradiţia creştină, aflăm că după uciderea pruncilor din Betleem, regele Irod, care ştia de naşterea minunată a Sfântului Ioan, a trimis soldaţi care să-l ucidă, pentru că bănuia că ar putea fi Mesia, despre Care au vestit magii că S-a născut în regatul său. Cei trimişi nu au găsit pe pruncul Ioan, care fugise cu mama sa Elisabeta în munte, unde nu a putut să fie găsit de soldaţi. Aflând Irod că nu l-au găsit, a trimis după Zaharia, care se afla în Templu. Acesta refuză să spună unde este ascuns fiul său şi nu îndeplineşte porunca regală de a-l aduce pe pruncul Ioan la Irod. Regele ordonă uciderea lui Zaharia, care este dusă la îndeplinire de soldaţi, omorându-l între Templu şi altarul de jertfă.
La 40 de zile de la uciderea lui Zaharia, în peştera din munte unde era ascunsă cu fiul ei, Elisabeta moare, iar „Sfântul Ioan, rămânând singur, a fost hrănit de înger până la creșterea lui și păzit în pustietăți, până în ziua arătării sale către Israel. Astfel păzea și acoperea mâna Domnului pe Sfântul Ioan, ca el să meargă înaintea feței Lui cu duhul și cu puterea lui Ilie și să gătească cale Celui ce venea să mântuiască neamul omenesc”.
Aceste evenimente legate de naşterea Înaintemergătorului Domnului le prăznuim la 24 iunie şi îl cinstim pe Sfântul Ioan cântând:
„Prorocule și Înaintemergătorule al venirii lui Hristos, după vrednicie a te lăuda pe tine nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cinstim; că nerodirea celei ce te-a născut și amuțirea părintelui tău s-au dezlegat, întru slăvită şi cinstită nașterea ta, și întruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovăduiește”.
