Ziua națională de cinstire a martirilor din temnițele comuniste este marcată în fiecare an în ziua de 14 mai, potrivit Legii nr.127/2017.
Proiectul de lege a fost inițiat în anul 2016 de 34 de deputați și adoptat în luna mai 2017.
Iată ce precizau inițiatorii legii în expunerea de motive:
„Marea sărbătoare a tuturor românilor care cinstesc sfânta jertfă a martirilor din temnițele comuniste este ziua de 14 mai 1948, când au fost arestați de către regimul comunist marea majoritate a tinerilor, a intelectualilor, a multor români, care, prin exemplul de neascultare și reală libertate exprimată în fata regimului dictatorial ateu, au pătimit asemenea primilor creștini. Este sărbătoarea tinerilor care, prin sângele vărsat în temnițele comuniste, au încercat să spele păcatele neamului românesc atât de încercat de-a lungul acelor zile.
În acea noapte de 14 spre 15 mai 1948, au fost arestați peste 10.000 de tineri, anchetați, ulterior condamnați și repartizați în pușcăriile unde urma să execute fiecare condamnarea.
Din memoria victimelor cităm: „Cu vreo patru, cinci zile înainte dc plecarea din Roman, mi se arată o imagine: undeva în întuneric, în fundul sălii, o scânteie de lumină. Și mă opresc, într-adevăr în realitate, după două săptămâni, în fața pușcăriei Aiudului. Eram legați la ochi și ca să merg către capătul sălii mi-au dat prosopul de la ochi și tocmai lumina aceea mi se arată mie acolo unde caraliul deschide celula:
-Intră aici, banditule! Și asta era scânteia și celula mea.
Și am mai avut o prevestire la ieşirea din puşcărie. Le-am zis camarazilor mei:
-Măi, băieți nu murim. Fiți atenți, rezistăm și mergem înainte. Lupta se duce mai departe. Și într-adevăr așa a fost.”
A ignora istoria suferinței acelor zile, căreia i-au căzut pradă unii dintre cei mai curați și mai drepți dintre romani, adevărate vlăstare ale eternității acestui neam, dar și a lungii perioade marcate de represaliile comunismului, ar fi o greşeală fatală aplicată acurateței istoriei noastre.
Prigoniții și întemnițații penitenciarelor comuniste și-au apărat cu prețul vieții, atât credința, cât și idealul romanesc.
Departe de familii, de prieteni, colegi, profesori, studenți, enoriași, vecini uneori și de lumina zilei, ei, martirii neamului romanesc din temnițele comuniste, s-au învrednicit înaintea Cerului ca noi să avem alt viitor. Acești oameni, care cu nepăsare înaintea suferințelor au refuzat orice bine pământesc și orice miraj al unei vieți dulci prin tăcere, au reușit să înalțe cele mai curate sentimente ale românismului.
Martirii, adevărații fii ai lui Adam, nu au uitat că lumea s-a făurit prin Cuvânt, au fost conștienți de efemeritatea acestei lumi, dar au fost conștienți și de misiunea hanica a unui neam mic, dar doritor de libertate.
Nu i-au clintit nici orele de tortură, nu i-au speriat nici viitorul putred material al gropilor comune, nici zilele la „neagra”, nici dorul de casă. I-a unit speranța, credința, misiunea României și dragostea de neam.
Ce am putea spune noi despre zorii suferinței martirilor romani din temnițele pregătite pentru convertirea la ideologia comunistă: Suceava, Piteșți. Gherla, Târgu Ocna,Târgșoru, Brașov, Ocnele Mari, Peninsula?
Sau ce am putea adăuga despre închisorile de exterminare a elitei politice și intelectuale din Sighet, Râmnicu Sărat, Galați, Aiud, Craiova, Brașov, Oradea, Pitești ori lagărele de munca din Canalul Dunăre-Marea Neagra (Peninsula, Poarta Alba. Salcia, Periprava, Constanta, Midia, Capul Midia, Cernavoda, etc.) sau coloniile de muncă din Balta Brăilei?
Dar despre închisorile de triaj și tranzit din Jilava și Văcărești?
Sau despre închisorile de anchetă din Rahova, Uranus ori închisorile pentni femei din Mărgineni, Mislea, Miercurea Ciuc, Dumbrăveni?
Dar în privința penitenciarelor pentru minori din Târgșoru, Mărgineni, Cluj sau penitenciarele Spital din Târgu Ocna și Văcărești?
Ne sunt cunoscute metodele de tortură practicate prin lovituri aplicate în pârt,ile sensibile ale corpului, bătăi cu saci de nisip, strivirea unghiilor, arderea tălpilor la flacără, smulgerea părului din cap, tratarea rănilor cu sare, crucificarea, bătaia sistematică la tălpi, etc.?
Suntem conștienți de nume mari ca ale părintelui Nicolae Steinhardt, pastorului Richard Wurmbrand, episcopului greco-catolic luliu Hossu, părintelui greco-catolic Tertulian Langa, politicianului luliu Maniu, a poetului Radu Gyr și a soției sale sau Mircea Vulcănescu, Aurelian Bentoiu, între mulți al¡ii care au pătimit în aceste temnițe?
Se impune, așadar, ca aceasta zi să fie cinstită și declarată ca zi naționala a acelor martini care și-au adus darul înaintea istoriei și a Cerului pentru neamul nostru, care s-au jertift pe ei ca să ne fie nouă mai bine. Din respect pentru cei care au îndrăznit să reziste acelor vremuri istorice, Parlamentul României are datoria morală să declare ziua de 14 mai ca zi a martirilor temnițelor comuniste.
Nu există în toata istoria neamului românesc un astfel de memorial, nu există și sperăm să nu mai existe cândva o perioadă atât de întunecata, marcată de vreun regim totalitar.
Noi, românii, în toată istoria noastră, am știut să apreciem darul fiecăruia, prețuim libertatea, iubim pământul care ne-a fost dat, ne iubim vecinii, colegii, apropiații, ne iubim până și duşmanii.”
***
Legea pentru instituirea Zilei naţionale de cinstire a martirilor din temniţele comuniste
Parlamentul Românieiadoptă prezenta lege.
Art. 1. — Se instituie ziua de 14 mai Ziua naţională de cinstire a martirilor din temniţele comuniste.
Art. 2. — Sărbătorirea anuală a zilei prevăzute la art. 1 poate fi marcată de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi de instituţiile publice de cultură din ţară prin organizarea de comemorări oficiale, depuneri de coroane și alte manifestări menite să cinstească memoria acestor martiri, în limita alocaţiilor bugetare aprobate.
Art. 3. — În ziua de 14 mai, Societatea Română de Televiziune, Societatea Română de Radiodifuziune şi Agenţia Naţională de Presă AGERPRES vor difuza, cu prioritate, emisiuni şi materiale informative despre evenimentele petrecute în perioada prigoanei comuniste, în ziua de 14 mai 1948.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
PETRU-GABRIEL VLASE
PREŞEDINTELE SENATULUI
CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU
Bucureşti, 30 mai 2017.
